miercuri, 31 decembrie 2008

urare...


Ce sa ne aduca 2009?
  • ......sanatate pentru toti...

  • ......"puterea de a accepta ce nu putem schimba
  • .....curajul de a schimba ce putem

  • .....intelepciunea de a pricepe ce putem si ce nu putem"(vonnegut...)

luni, 29 decembrie 2008

other pieces of the puzzle...



"Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea."
(Gide, JURNAL)

"Priveşte fără pretenţia de a pricepe totul. Există lucruri pe care le vei înţelege mai bine din amănunte şi din tăceri decât din vorbe."(Oct. Paler, Caminante)

Multumesc. Daca cineva o sa-mi ceara vreodata sa povestesc ce inseamna Craciun pentru mine, as spune despre :


  • diminetile, cand eram mici si ne trezeam asa fericiti ca a venit Mosu, si cautam asa incantati, sau bataile in zapada prin curte...
  • serile de ajun cand facem bradul( mai ales una plina de zambete...)
  • o dimineata in care doi omuleti, stateau pierduti...:D intr-o livada si incercau sa o refaca...Nu trebuia sa se auda vreun zgomot sau sa spunem ceva...sunt amanunte si taceri...atat de valoroase...






miercuri, 24 decembrie 2008

Merry Christmas! Ho! Ho! Ho!


Sa impodobiti bradul alaturi de cei dragi...sa zambiti si sa radeti...sa simtiti caldura lor...sa vedeti ca se simt bine...:D

duminică, 21 decembrie 2008

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Truly, madly, deeply...:D


I'll be your dream
I'll be your wish
I'll be your fantasy
I'll be your hope
I'll be your love
Be everything that you need
I love you more with every breath
Truly madly deeply do..
I will be strong, I will be faithful...

I wanna stand with you on a mountain.
I wanna bathe with you in the sea.
I wanna lay like this forever.
Until the sky falls down on me...
(Savage Garden)

luni, 1 decembrie 2008

Dorul

Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt....
(L. Blaga)

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Meeting Point

Time was away and somewhere else,
There were two glasses and two chairs
And two people with the one pulse
(Somebody stopped the moving stars):
Time was away and somewhere else.
...
(Louis Macneice)

The Ideal

This is where I came from.
I passed this way.
This should not be shameful
Or hard to say.

A sels is a self
It is not a screen.
A person should respect
What he has been.

This is my past
Which I shall not discard.
This is the ideal.
This is hard.
(James Fenton)

joi, 27 noiembrie 2008

Some lines...:D

....My hands become a tray
Offering me, my flesh, my soul, my skin...
(Douglas Dunn, The Kaleidoscope)

miercuri, 26 noiembrie 2008

The Confirmation (by Edwin Muir)

Yes, yours, my love, is the right human face.
I in my mind had waited for this long,
Seeing the false and searching for the true,
Then found you as a traveller finds a place
Of welcome suddenly amid the wrong
Valleys and rocks and twisting roads. But you,
What shall I call you? A fountain in a waste,
A well of water in a country dry,
Or anything that's honest and good, an eye
That makes the whole world seem bright. Your open heart,
Simple with giving, gives the primal deed,
The first good world, the blossom, the blowing seed,
The hearth, the steadfast land, the wandering sea.
Not beautiful or rare in every part.
But like yourself, as they were meant to be.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Sarutul zapezii





Povestea lor incepe uşor,
Pe nesimţite, ca o boare,
Ieri s-au văzut, azi s-au plăcut,
Iubirea încet, încet, apare …

Nici el, nici ea; chiar nu ştiau
Nici cum, nici când, nici ce să facă,
Şi nici măcar nu presimţeau
Ce flacără o să-i ardă !

Când se vedeau, ei tot visau
Cum va fi primul lor sărut …
Dar vai ! Apoi îşi aminteau
Că vor dori un pic mai mult !

Dorinţa lor e însă o taină aleasă
Şi nimeni, niciodată n-o să ştie
Că ea va fi mereu a lui dulce crăiasă …
El, împăratul din a ei împărăţie
(Aurel RUSU)






miercuri, 12 noiembrie 2008

sunshine in the rain...:D

When I'm in Berlin you're off to London
When I'm in New York you're doing Rome
All those crazy nights we spend together
As voices on the phone

Wishing we could be more telepathic
Tired of the nights I sleep alone
Wishing we could redirect the traffic
And find ourselves a home

Can you feel the raindrops in the desert
Have you seen the sunrays in the dark
Do you feel my love when I'm not present
Standing by your side while miles apart

Sunshine in the rain
Love is still the same
Sunshine in the rain
Sunshine in the rain
Love is still the same
Sunshine in the rain

Even if we call the highest power
We can only do one town a time
Words are not enough action speaks louder
Second time around
Can you feel the raindrops in the desert
Have you seen the sunrays in the dark
Do you feel my love when I'm not present
Standing by your side while miles apart
(Bodies Without Organs)

marți, 4 noiembrie 2008

multumesc...:D pentru ziua asta...

sâmbătă, 25 octombrie 2008

SPUNE-O-NCET,N-O SPUNE TARE...

Spune-o încet,n-o spune tare:
Iată aceştia suntem noi.
Cînd e singur fiecare,
Sufletele nu-s în noi.

Stăm alături,eu şi tu?
Sufletele noastre sunt în noi,
Cînd suntem doi.
Altfel nu !
(Lucian Blaga)

cum vede un român exilat o poezie de-a lui Blaga...

"The opening line is easy enough- Spune-o-ncet, n-o spune tare is Say softly, do not say it loudly. The poet is saying to his lover, softly, that when we are not together, our souls are separated from us, isolated. But when we are next to each other, when we are two, our souls are there in our bodies." (Paul Bailey, Kitty and Virgil)
P.S. So, we are ourselves only when we two are together...:D

vineri, 24 octombrie 2008

where you lead

Wanting you the way I do
I only want to be with you
And I would go to the ends of the earth
Cause, darling, to me that's you're worth
Where you lead, I will follow
Anywhere that you tell me to
If you need, you need me to be with you
I will follow where you lead

If you're out on the road
Feeling lonely, and so cold
All you have to do is call my name
And I'll be there on the next train
Where you lead, I will follow
Anywhere that you tell me to
If you need, you need me to be with you
I will follow where you lead
I always wanted a real home with flowers on the window sill
But if you want to live in New York city, honey, you know I will
I never thought I could get satisfaction from just one man

But if anyone can keep me happy, you're the one who can
And where you lead, I will follow
Anywhere that you tell me to
If you need, you need me to be with you
I will follow where you lead
(Carole King)

miercuri, 22 octombrie 2008

Un gand...

"Cum s-a zis, poate că adevărurile mari sunt uneori atât de aproape, încât doar de aceea nu le observăm fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim."(Oct. Paler, Caminante)

marți, 21 octombrie 2008

Imagine...

Când stai, răpit de visuri, în seara-nsângerată
De toamnă, lângă mine, şi gândul tău l-ascult...
(Mia Frollo, Avatar)

duminică, 12 octombrie 2008

un mic fragment...

"Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa crezi in viitor! Trebuie sa crezi in fericire si[...] trebuie sa crezi ca aceasta fericire e eterna si ca ea iti poate fi oferita de persoana iubita..."(Virgil Gheorghiu, Ora 25)

duminică, 5 octombrie 2008

luni, 29 septembrie 2008

o poveste...

After the Fall
When I look back, the Garden is a dream to me. It was beautiful, surpassingly beautiful, enchantingly beautiful; and now it is lost, and I shall not see it any more.
The Garden is lost, but I have found HIM, and am content. He loves me as well as he can; I love him with all the strength of my passionate nature, and this, I think, is proper to my youth and sex. If I ask myself why I love him, I find I do not know, and do not really much care to know; so I suppose that this kind of love is not a product of reasoning and statistics, like one's love for other reptiles and animals. I think that this must be so. I love certain birds because of their song; but I do not love Adam on account of his singing--no, it is not that; the more he sings the more I do not get reconciled to it. Yet I ask him to sing, because I wish to learn to like everything he is interested in. I am sure I can learn, because at first I could not stand it, but now I can. It sours the milk, but it doesn't matter; I can get used to that kind of milk.
It is not on account of his brightness that I love him--no, it is not that. He is not to blame for his brightness, such as it is, for he did not make it himself; he is as God make him, and that is sufficient.There was a wise purpose in it, THAT I know. In time it will develop,though I think it will not be sudden; and besides, there is no hurry; he is well enough just as he is.
It is not on account of his gracious and considerate ways and his delicacy that I love him. No, he has lacks in this regard, but he is well enough just so, and is improving.
It is not on account of his industry that I love him--no, it is not that. I think he has it in him, and I do not know why he conceals it from me. It is my only pain. Otherwise he is frank and open with me, now. I am sure he keeps nothing from me but this. It grieves me that he should have a secret from me, and sometimes it spoils my sleep, thinking of it, but I will put it out of my mind; it shall not trouble my happiness, which is otherwise full to overflowing.
It is not on account of his education that I love him--no, it is not that. He is self-educated, and does really know a multitude of things,but they are not so.
It is not on account of his chivalry that I love him--no, it is not that. He told on me, but I do not blame him; it is a peculiarity of sex, I think, and he did not make his sex. Of course I would not have told on him, I would have perished first; but that is a peculiarity of sex, too, and I do not take credit for it, for I did not make my sex.
Then why is it that I love him? MERELY BECAUSE HE IS MASCULINE, I think.
At bottom he is good, and I love him for that, but I could love him without it. If he should beat me and abuse me, I should go on loving him. I know it. It is a matter of sex, I think.
He is strong and handsome, and I love him for that, and I admire him and am proud of him, but I could love him without those qualities. If he were plain, I should love him; if he were a wreck, I should love him;and I would work for him, and slave over him, and pray for him, and watch by his bedside until I died.
Yes, I think I love him merely because he is MINE and is MASCULINE. There is no other reason, I suppose. And so I think it is as I first said: that this kind of love is not a product of reasonings and statistics. It just COMES--none knows whence--and cannot explain itself. And doesn't need to.
It is what I think. But I am only a girl, the first that has examined this matter, and it may turn out that in my ignorance and inexperience I have not got it right.

Forty Years Later
It is my prayer, it is my longing, that we may pass from this life together--a longing which shall never perish from the earth, but shall have place in the heart of every wife that loves, until the end of time; and it shall be called by my name.
But if one of us must go first, it is my prayer that it shall be I; for he is strong, I am weak, I am not so necessary to him as he is to me--life without him would not be life; how could I endure it? This prayer is also immortal, and will not cease from being offered up while my race continues. I am the first wife; and in the last wife I shall be repeated.

At Eve's Grave
ADAM: Wheresoever she was, THERE was Eden.

(mark twain, Eve's and Adam's Diary)

sâmbătă, 27 septembrie 2008

it's only you...

Maybe it's the way that you look at me
Makes me feel the way that I do
maybe its your laugh or the way that you talk
or as simple as the way that you walk
i know it's hard to explain but when I'm with you
the sun seems to clear all the rain
it's only you that could do this to me
Whenever I kiss you I get all dizzy
I get this feeling down inside
cuz then i know that you're the only one that i wanna be with
you're the only one I want
and every night when i go to sleep
i know i'll see you in my dreams
cuz all the time you'll be always on my mind
could it be your smile that'll bring me up when im feeling down

It's only you that will make me feel alright
It's only you
It's only you

I lost the love once before
a missing place in my heart
I couldn't take it anymore
all this hurt i felt inside backed up in my soul
it was getting so hard to hide
then you came along you took the gray from my life
you let me know without saying a word that things.. things would be alright
things would be alright...

luni, 22 septembrie 2008

de la Paler adunate...

Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte…

Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!

Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! :D

sâmbătă, 20 septembrie 2008

ganduri...

Freeze This Moment

We were sitting on your rooftop
Staring at the skies
The sun was dipping lower
I looked into your eyes
You saw what I was feeling
I know you felt it too
We wanted time to just stand still
Then forever there'd be me and you
Why can't we freeze this moment?
Return to it in time
Stay together through the years
Proclaim I'm yours and you are mine
So let us freeze this moment
Store it safely away
Even if we leave this place
We'll return to it someday
- Jenna Todd -


"You leave me wanting nothing more than wanting more of you."- Jeff Gastman

miercuri, 17 septembrie 2008

Cismigiu de toamna...



Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.
Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara...
(Ion Pillat)



marți, 16 septembrie 2008

Vârsta de aur a dragostei

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.
(Nichita Stanescu)

duminică, 14 septembrie 2008

Ce ramane ...

"Plimbarile acelea mi-au ramas acum mai proaspete si ucigator de dulci in amintire. Caci daca amintirea carnii se trece usor, daca unirea, cat de perfecta, a trupurilor e asemenea setei si foamei si se uita, nimic din opacitatea aceasta nu era in comunicarea noastra afara dinafara de oras, cand ochii isi spuneau singuri tot, si o simpla imbratisare inlocuia o noapte de dragoste..."(Mircea Eliade, Maitreyi)

miercuri, 10 septembrie 2008


o floare pentru un om care ne-a invatat sa fim noi...multumim doamna invatatoare...

cine alerga cu noi in tabere? cine ne aducea cadouri? cine ne dadea carti? cine a cazut, alergand la concursul: alergatul in saci...

multumim ca ati fost langa noi cand trebuia...si ca ne urmariti de acolo...de undeva...

Our love is alive(Suzi Quatro)
Our love is alive and so we begin

foolishly layin' our hearts on the table, stumblin' in

Our love is a flame burnin' within

now and then fire light will catch us stumblin' in.

Wherever you go, whatever you do

you know these reckless thoughts of mine are followin' you

I've fallen for you, whatever you do

cause baby you've shown me so many things that I never knew.

Whatever it takes, baby, I'll do it for you


CHORUS

You were so young and I was so free

I may have been young but baby, that's not what I wanted to be

well you were the one, oh why was it me?
'cause baby you've shown me so many things that I'd never knew
Whatever you need, baby, you got it from me...
missing you...:D

vineri, 5 septembrie 2008

pieces...


"Şi nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el."

"A fost perioada cea mai sinceră din viaţa mea, după plecarea din Lisa. Poate, singura. În rest, chiar nevoia de a simţi mereu un zid în spate m-a silit să fiu ca o cetate medievală cu podurile ridicate şi cu lanţurile, de coborâre, ruginite."

"Luca, eşti un prost". "De ce sunt un prost?" am întrebat-o. "Pentru că nu ştii să visezi".
(Oct. Paler)


"Toti sunt niste ametiti care nu stiu ce inseamna sa crezi in ceva care este greu de vazut sau sa cauti in continuare ceva care este foarte greu de gasit."(Ben Rice, Pobby si Dingan)

sâmbătă, 30 august 2008

Nature...




"În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, simţi în nări mirosuri ameţitoare, eşti fericit şi nu ştii pentru ce. Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. Totul e extraordinar de simplu. Într-un fel, vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase."(Oct.Paler, Desertul pentru totdeauna...)(Stiu, tot dau citate din Desertul..., unii se pot intreba ce are asta, altceva nu mai citeste...si totusi...:D)

luni, 25 august 2008

pieces...

Cateva fragmente din Desertul pentru totdeauna al lui Paler:

"Nimeni, probabil, nu mă cunoaşte aşa cum sunt, de fapt.... Dar nu sunt sigur nici că mă cunosc, măcar eu, îndeajuns. De ce mă obsedează oare deşerturile? Doar fiindcă singurătatea a făcut parte mereu din destinul meu? Nu cred că explicaţia e pe de-a întregul valabilă, de vreme ce - m-am convins de asta de nenumărate ori - nu-mi sunt suficient mie însumi. Fac parte din specia lupilor-singuratici care nu pot trăi liniştiţi departe de haită."

"Viaţa nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găseşti de toate, inclusiv nimicuri. De altfel, nu ştiu cum ar arăta o viaţă care ar vrea să fie o operă de artă. În acest bazar care leagă o naştere de o moarte şi în care unii au mai mult noroc, alţii mai puţin, eu am fost ceea ce se cheamă un visător. M-aş putea compara, eventual, cu o mică uzină de visuri. Numai că visurile mele n-au avut ambiţii practice. Şi au fost, cele mai multe, ori prea cuminţi, ori prea naive. Am visat lucruri imposibile, dar nu măreţe: să ajung la Polul Nord, să aflu "secretul secretelor" dintr-o carte a regelui Solomon, pe care n-a văzut-o nimeni, sau să devin "om de lume"."


"Nu eram atât de viteaz încât să-mi decid singur drumul. Am fost un copil cuminte, sfios, inhibat."

"Uitasem. Şi în Lisa spusesem "eu". Nu-mi era necunoscut cuvântul când am venit în Bucureşti. Dar de-abia aici l-am înlocuit definitiv pe "noi". Acum, nu mai puteam conta decât pe mine. Trebuia la fiecare pas să mă uit în jur, bănuitor, şi pe urmă să merg mai departe. Am devenit şi din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin."

Singurătatea, află de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.


Dar ce "mări" am străbătut eu? Mă tem că am străbătut doar nişte bălţi. Am în urma mea prea multe lucruri nefăcute, făcute pe jumătate sau făcute rău. Am visat altele pe care nu eram în stare să le obţin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări şi scuze.(Si lucrul asta il spune Paler...poate atunci cand "suferim" prea mult de noi, ne mai gandim si la un astfel de fragment...)

"Dacă ai fi perfect, n-aş avea nici un merit că te iubesc".

Mă gândesc la scena povestită de Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătuşe. Baia murdară din temniţă îl făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilinţe, mizerie, decădere, dispreţ. Deodată, ridicând capul, a zărit un prieten, care-l saluta ridicându-şi pălăria. Uneori, un gest, aparent minor, poate salva o lume plină de orori şi dezastre. Din păcate, sunt atât de rare!

Poate va regasiti in cuvintele lui...

Don't ...

Don't stop being crazy
Wherever you go
Don't stop being crazy
It's a lie
It's a lie
It's a lie we could not learn to fly
Oh no
Don't stop being crazy
(Helloween, Don't Stop Being Crazy)
http://www.youtube.com/watch?v=1oo4rps0mfM

sâmbătă, 16 august 2008

o poezie...

Cautand prin calculator diferite chestii de citit, incercand sa nu simt un anume gol, am gasit ceva...o poezie..."de un autor...necunoscut sa zicem..." si am zambit...:D

Zambete

Mi-ai zâmbit ca şi cum
ar fi fost primul tău surâs.
Am zâmbit şi eu,
era atât de mult de când
nu mai zâmbisem.


Mi-ai povestit o fărâmă
din viaţa ta, ca şi cum
s-ar fi oprit pentru o clipă
timpul pe loc
şi... am zîmbit.

Ne-am zâmbit ca şi cum
am fi făcut-o prima dată,
iar atunci a fost, ceea ce numim
dragoste la prima vedere
cu zambete...

vineri, 15 august 2008

Thanks...:D

"Ticaloasa asta de viata nu e niciodata lipsita de surprize."(Nikos Kazantzakis, Zorba)(si totusi unele surprize sunt chiar interesante...si foarte placute)


"prietenii plutesc pe langa noi, ne legam sufleteste de ei; ei plutesc mai departe si trebuie sa ne bizium pe zvonuri sau le pierdem urma cu totul; se intorc, inapoi, plutind, si atunci fie reinnoim prietenia- o aducem in noua matca- fie ne dam seama ca ei si noi nu ne mai putem intelege..."(John Barth, The Floating Opera)

Multumesc...pentru ca ai reaparut...

miercuri, 13 august 2008

life and death...how precious life is...

"-De ce plangi? Ce-ai vrea? A murit. Cu totii trebuie sa murim.
Dar ma gandeam la parul ei blond, la ochii ei mari, la buzele ei rosii...Si acum...
-Si parul ei? am tipat eu, si buzele? si ochii?
-S-au dus, toate s-au dus...Le-a mancat pamantul.
-De ce? Nu vreau sa moara oamenii!
Unchiul a dat din umeri:
-Cand o sa fii mare o sa afli de ce.
N-am aflat niciodata de ce. Am crescut mare, am imbatranit, si niciodata n-am aflat de ce."(Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco)

joi, 7 august 2008

Arta

"Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el insusi."(Octavian Paler, Eul detestabil) Just thinking of your works "omulet"...:D

luni, 4 august 2008

Trandafirul

“Era prea multă singuratate şi acesta nu era locul unde doream să fiu” (Paul Theroux, „My Other Life”)

Se spune că primul trandafir a fost sădit din singurătate.

Povestea lui începe, cu mult timp în urmă, când o fată, spre a scăpa de un blestem ce a căzut asupra ei, a hotărât să sădească o floare. Astfel, ea a sădit o floare în speranţa că nu va mai fi niciodată singură şi va avea întotdeauna pe cineva lângă ea. Chiar şi o floare. Dar, când floarea a crescut, fata a observat că era cuprinsă de o mulţime de spini, ce o înţepau de fiecare dată când dorea să o atingă. Fiind foarte supărată, acea fată blestemă floarea cu propriul ei blestem, după care o duse departe şi o sădi într-o vale, numită Valea Plângerii.

În această Vale, totul era diferit. Pe aici nimeni nu dorea să treacă, deoarece toată lumea ştia că era un loc straniu, unde se simţeau cu totul derutaţi, neînţelegând nimic din ceea ce se întâmpla în jurul lor. Aici nu găseai pe nimeni în afară de acea floare blestemată, care de altfel nu era urâtă, ci din contră, avea un parfum frumos, iar petalele ei erau de un roşu aprins. (Cineva ar putea spune că acea floare nu avea cum să se simtă singură deoarece era doar o floare, iar florile nu pot avea nici un fel de sentimente. Acel cineva greşeşte amarnic!)

Cu toate acestea, se mai întâmpla, dar foarte rar, ca să mai treacă prin Vale tot felul de oameni. Cu toţii se uitau într-un fel foarte enigmatic la floarea noastră. Odată s-au gândit să-i pună un nume şi i-au spus „Trandafirul”. Dar, de îndată ce au încercat să o atingă, au simţit împunsăturile provenite de la spinii trandafirului. În aceste momente, floarea era părăsită.

Din când în când şi câte o domnisoară mai curioasă dorea să atingă floarea. Dar, de îndată ce observa că din degetele ei se ivea primul strop de sânge, de o culoare asemănătoare cu cea a petalelor trandafirului, se speria şi pleaca în grabă, lăsând în urmă trandafirul singuratic.
Fiecare dintre aceste domnişoare, care aveau curajul să se apropie atât de mult de floarea din poveste, lăsa câte un fir din sângele lor pe spinii trandafirului. Aceste fire roşii îl făceau pe trandafir să îşi reamintească mereu că era nedorit, că toată lumea îl considera ca având un suflet rău. Însă nu era adevărat, pentru că nimeni nu a ajuns atât de aproape de el, astfel încât să-i cunoască adevăratul suflet.

De fapt, tragedia trandafirului provenea din faptul că acesta a fost blestemat să rămână singur. Dar, el încă mai creda că va fi cineva care să-l scoată din Valea Plângerii, vale pe care de altfel nu o detesta, ci chiar o iubea. O iubea pentru că era singura care a stat alături de el din totdeauna. Era singura care nu a fugit de el după ce a observat că frumuseţea parfumului şi a culorii petalelor era compensată de aceşti spini, care, cu trecerea timpul, deveneau tot mai roşii.

Cu toate acestea, exista cineva care îl iubea pe acest trandafir şi îl iubea chiar foarte mult. Acesta eram eu, dar… păcat că numai eu îl iubeam. Ştiam că şi el mă iubea pe mine şi încă, poate, chiar mai mult. Însă… toate se termină din nou trist, pentru că îmi dădeam seama că şi trandafirul şi eu eram singuri. Astfel, avem tot mai multe amintiri triste, tot mai multe certitudini că nu vom scăpa niciodată de blestem şi că vom rămâne pentru totdeauna singuri.

- Hei! Dar cum poţi să spui că mai e singur trandafirul dacă tu îl iubeşti?

- E simplu, pentru că eu sunt trandafirul.
(Scrisă de Mihnea Voicu Şimăndan)

joi, 31 iulie 2008

life and dreams....

"Lumea nu e facuta pentru visatori; mai ales pentru visatori care se multumesc sa-si viseze viata."

"Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu."
(Oct. Paler, Desertul...)

marți, 29 iulie 2008

un mic fragment...

"Ma despart greu de lucrurile si de situatiile cu care, cat de cat, m-am obisnuit. Orice despatire lasa in mine un gol, o nedumerire..."(Oct. Paler, Desertul...)
La multi ani!

miercuri, 23 iulie 2008

Definiţia zăpezii

A îngheţat lumina în somn
şi cade mirată pe străzi
visând că răsare la poli.
(Octavian Paler)

vineri, 18 iulie 2008

incurajare

"Atunci, intr-o noapte am avut un vis. Se facea ca eram pe un tarm indepartat si ma uitam in jurul meu: marea era neagra ca smoala, clocotind plina de manie, cerul, deasupra, era la fel de negru, greu, amenintator; coborand tot mai jos si mai jos, la un moment dat cerul paru sa atinga marea. Nicio adiere de vant, linistea si nemiscarea erau de moarte; ma sufocam, nu mai puteam sa respir. Deodata, o panza alba, luminoasa, a fulgerat prin despicatura ingusta ramasa intre cer si mare. Era o barcuta care stalucea intre cele doua intunecimi, precipitandu-se rapid inainte in calmul sufocant, cu panzele umflate gata sa plesneasca...
De CATE ORI, in clipele grele, cand vedeam totul in negru si cei mai scumpi prieteni si cele mai increzatoare sperante ma paraseau, inchideam ochii si desluseam, printre gene, aceasta barca! Inima mea prindea curaj, sarea drept in picioare cu un strigat: Intinde panzele si nu-ti fie teama, fa-ti drum prin intuneric!"(Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco)

sâmbătă, 12 iulie 2008

Moartea cuvintelor...de Octavian Paler

Un chip de nisip
şi mîini de nisipi
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte...

joi, 10 iulie 2008

oameni...

" In jurul meu erau padurici de maslini si vii, culesul nu incepuse inca, strugurii atarnau grei pana la pamant. Mirosea a frunze de smochin. O batrana care venea spre mine s-a oprit, a luat cateva frunze de smochin care acopereau un cos pe care il tinea pe brat, a scos doua smochine si mi le-a dat.
-Ma cunosti, matusico?am intrebat-o.
Ea m-a privit mirata:
-Nu, fiule, de ce trebuie sa te cunosc ca sa-ti dau ceva? Esti un om. Si eu la fel, nu-i destul?" (Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco)

impostura de octavian paler

Ceilalti lupi m-ar sfîsia dacã ar sti
cã urletul meu e în realitate un plîns.

miercuri, 9 iulie 2008

If You Forget Me by Pablo Neruda

I want you to know
one thing.

You know how this is:
if I look
at the crystal moon,
at the red branch
of the slow autumn at my window,
if I touch
near the fire
the impalpable ash
or the wrinkled body of the log,
everything carries me to you,
as if everything that exists,
aromas, light, metals,
were little boats
that sail
toward those isles of yours that wait for me.

Well, now,
if little by little you stop loving me
I shall stop loving you little by little.

If suddenly
you forget me
do not look for me,
for I shall already have forgotten you.

If you think it long and mad,
the wind of banners
that passes through my life,
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots,
remember
that on that day,
at that hour,
I shall lift my arms
and my roots will set off
to seek another land.

But
if each day,
each hour,
you feel that you are destined for me
with implacable sweetness,
if each day a flower
climbs up to your lips to seek me,
ah my love,
ah my own,
in me all that fire is repeated,
in me nothing is extinguished or forgotten,
my love feeds on your love,
beloved,
and as long as you live it will be in your arms
without leaving mine.

marți, 8 iulie 2008

Ma ascund in mana ei

A iubi nu inseamna a fi fericit
a iubi inseamna a fi implinit,
motivul pentru care o mana
se va alatura pielii.
un frumos ochi…
se va contempla inimii,
si un nou gand…
se va alatura tacerii.(kcc)

Auguries of Innocence by william blake

To see a world in a grain of sand,
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.

A robin redbreast in a cage
Puts all heaven in a rage.
A dove-house fill'd with doves and pigeons
Shudders hell thro' all its regions.
A dog starv'd at his master's gate
Predicts the ruin of the state.

A horse misused upon the road
Calls to heaven for human blood.
Each outcry of the hunted hare
A fibre from the brain does tear.

A skylark wounded in the wing,
A cherubim does cease to sing.
The game-cock clipt and arm'd for fight
Does the rising sun affright.

Every wolf's and lion's howl
Raises from hell a human soul.
The wild deer, wand'ring here and there,
Keeps the human soul from care.

The lamb misus'd breeds public strife,
And yet forgives the butcher's knife.
The bat that flits at close of eve
Has left the brain that won't believe.

The owl that calls upon the night
Speaks the unbeliever's fright.
He who shall hurt the little wren
Shall never be belov'd by men.

He who the ox to wrath has mov'd
Shall never be by woman lov'd.
The wanton boy that kills the fly
Shall feel the spider's enmity.

He who torments the chafer's sprite
Weaves a bower in endless night.
The caterpillar on the leaf
Repeats to thee thy mother's grief.

Kill not the moth nor butterfly,
For the last judgement draweth nigh.
He who shall train the horse to war
Shall never pass the polar bar.

The beggar's dog and widow's cat,
Feed them and thou wilt grow fat.
The gnat that sings his summer's song
Poison gets from slander's tongue.

The poison of the snake and newt
Is the sweat of envy's foot.
The poison of the honey bee
Is the artist's jealousy.

The prince's robes and beggar's rags
Are toadstools on the miser's bags.

A truth that's told with bad intent
Beats all the lies you can invent.


It is right it should be so;
Man was made for joy and woe;
And when this we rightly know,
Thro' the world we safely go.

Joy and woe are woven fine,
A clothing for the soul divine.
Under every grief and pine
Runs a joy with silken twine.

The babe is more than swaddling bands;
Every farmer understands.
Every tear from every eye
Becomes a babe in eternity;

This is caught by females bright,
And return'd to its own delight.
The bleat, the bark, bellow, and roar,
Are waves that beat on heaven's shore.

The babe that weeps the rod beneath
Writes revenge in realms of death.
The beggar's rags, fluttering in air,
Does to rags the heavens tear.

The soldier, arm'd with sword and gun,
Palsied strikes the summer's sun.
The poor man's farthing is worth more
Than all the gold on Afric's shore.

One mite wrung from the lab'rer's hands
Shall buy and sell the miser's lands;
Or, if protected from on high,
Does that whole nation sell and buy.

He who mocks the infant's faith
Shall be mock'd in age and death.
He who shall teach the child to doubt
The rotting grave shall ne'er get out.

He who respects the infant's faith
Triumphs over hell and death.
The child's toys and the old man's reasons
Are the fruits of the two seasons.


'The questioner, who sits so sly,
Shall never know how to reply.
He who replies to words of doubt
Doth put the light of knowledge out.

The strongest poison ever known
Came from Caesar's laurel crown.
Nought can deform the human race
Like to the armour's iron brace.

When gold and gems adorn the plow,
To peaceful arts shall envy bow.
A riddle, or the cricket's cry,
Is to doubt a fit reply.

The emmet's inch and eagle's mile
Make lame philosophy to smile.
He who doubts from what he sees
Will ne'er believe, do what you please.

If the sun and moon should doubt,
They'd immediately go out.
To be in a passion you good may do,
But no good if a passion is in you.

The whore and gambler,by the state
Licensed, build that nation's fate.
The harlot's cry from street to street
Shall weave old England's winding-sheet.

The winner's shout, the loser's curse,
Dance before dead England's hearse.


Every night and every morn
Some to misery are born,
Every morn and every night
Some are born to sweet delight.
Some are born to sweet delight,
Some are born to endless night.

We are led to believe a lie
When we see not thro' the eye,
Which was born in a night to perish in a night,
When the soul slept in beams of light.

God appears, and God is light,
To those poor souls who dwell in night;
But does a human form display
To those who dwell in realms of day.

vineri, 4 iulie 2008

a little bit of communication...

http://www.youtube.com/watch?v=uNSF0WIZw2s

there's no wall, no barrier that can keep us apart...if only we talk to each other

A liitle bit of The Magus

http://www.flarn.com/~warlock/tarot/

What tarot card are you?

miercuri, 2 iulie 2008

marți, 1 iulie 2008

dar poemul asta il stiati?

Definitia dragostei

Vino sa pot regasi drumul spre mine...
parti din Octavian Paler:

Va daţi seama ce ar însemna să fie luată “ca adevăr” ideea lui Nietzsche că “Dumnezeu a murit”? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viaţa irespirabilă.



Definitia unui strigat

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.



Definitia cicatricelor

Cand doare cicatricea
ne doare rana veche
sau faptul c-am uitat-o?


A cere, a alege, a fi atent, a fi concentrat, a cauta, a-l iubi pe Dumnezeu, a fi bun, a sprijini tot ce bucura si multumeste viata sunt unul si acelasi lucru. Prin cerere, alegere, cautare a valorilor vietii si prin spirjinul lor, puterea devine operationala in viata noastra.
Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata nu va incerca sa dovedeasca nimic ; nici sfintenia, nici bunatatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru traiesc mai degraba in izolare, dar atunci cand cerem exprimarea iubirii, s-ar putea sa-i intalnim, iar intalnirea cu ei ne poate schimba viata.



"Caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic.” - Polemici cordiale
Mai stim, oare, sa iubim naiv, inocent, sa oferim totul in dragostea noastra sau suntem mereu macinati de constrangeri si resentimente? Si daca iubim inca, naivi, ce sa iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de langa noi , putem iubi totul.
Dar placerea de a oferi dragoste, implica riscul de a fi raniti, de a ni se raspunde cu ura … neintelegerea celor din jur ne poate face sa nu mai iubim nimic … dar, pana la urma, iubirea fie ea si pentru o clipa merita toate aceste riscuri ale esecului. Caci, cautand mereu o cale de mijloc, intre a iubi “nebuneste” si a nu fi ranit, nu vom reusi sa iubim nimic cu adevarat.



« Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemin mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.”
“Nu ştiu dacă pot pretinde că am ştiut ce vreau de la viaţă. Nu mi-ai lipsit ţintele false şi entuziasemele naive.”
“Şi nu jucăm doar pentru alţii comedia de a vrea să părem mai buni decât în realitate. O jucăm şi pentru noi.”

why reading? why literature?

de ce mai citim? multi nu mai au aceasta indeletnicire, insa exista si cativa care o practica inca...
Imi place sa calatoresc in uriasa biblioteca... so join me...:D