numai cu tine...:D

...
Ne amestecam trupurile-n noapte
Ne amestecam pan-ajungem soapte
In Limba ta o soapta vreau sa ajung
Sa ma topesc

In tine vreau sa mor sa ma ascund
Si sa luminez...


Cu tine vreau sa rad
Cu tine vreau sa tac
Cu tine vreau sa plang
Cu tine vreau sa sper
Cu tine vreau sa iert
Cu tine vreau sa pïerd
Cu tïne vreau sa mor
Cu tïne vreau tot
(vama veche)

Poveste...

Era studenta la medicina...si s-a dus sa doneze sange pentru cineva bolnav...Atunci a aflat ca si ea este de fapt bolnava...Aceasta ESTE povestea Alexandrei...si cel mai crud....e o poveste adevarata...asa ca poate merita un pic de la noi ...trimite un mesaj la 858...si da-i o sansa sa fie mai bine...

...primavara...:D

A IUBI e primavara...

"Verde crud, verde crud...mugur alb si roz si pur...."

Vreau sa vina primavara...sa fie verde...si sa ne uitam la cer...fara griji....sau macar putine...fara examene...fara titularizari...si def...undeva la tara....cu o carte...si sa citesc sprijinita de un copac...si sa vii si tu...si sa razi de mine...ca si acum tot citesc...fiecare cu preocuparile lui:D...si iarasi sa citesc....si sa ma puna pe ganduri...si sa alerg...pe acolo de nebuna...sa alergam...sa facem poze...bine de fapt....:D sa faci tu poze si eu sa ma stramb...:D...ca un om matur ce-s...
In poza asta, parca stau in iarba...:D

Dau in zapaceala verdelui...ce numai Bacovia...? Cum mi-au ramas versurile astea intiparite in minte de la bac...cand trebuia sa le comentez...saracu bacovia...ce ciuntit o fi fost in atatia ani de "studiosii" liceeni::D de altfel e ciuntit si de profi...nu numai de elevi...cand mi- aduc aminte de cum e povestit plumbul lui...:D

Cred ca simbolismul si romantismul imi placeau cel mai mult prin liceu...erau usor de recunoscut...si de explicat...cred ca daca m-ar pune cineva sa le explic si acum as

putea...sinestezii...corespondente...Uneori mai ca-mi pare rau ca nu-s de romana...da-mi trece repede...cand mi-aduc aminte de cat citeau elevii mei de la liceu...si cum reactionam cand le citeam eu cate ceva...Mi-a facut ce-i drept placere sa-i duc pe cei de-a 10 "in excursie" la biblioteca..sa vada ce e pe acolo...si am fost mandra sa-i vad iesind incarcati...

Poate e mai bine fara citit...cum sustine un prieten...care vine la mine sii-mi vede biblioteca..."prea multe carti domne"...sau poate nu...interesanta lumea din distopia lui Bradburry...daca toate cartile ar fi interzise. si distruse..atunci s-ar gasi cativa sa le invete pe deasupra? si astazi? ca sa le salveze?

Iar am deraiat...de la verde am ajuns la carti...:D...Am iesit din faculta noi cativa omuleti...nu cu ganduri mari, ci cu idei despre carti...ne placea sa citim...sa vorbim despre ele...chiar daca de multe ori...eram obligati sa citim unele pentru examene si noi am fi citit cu totul altele...si totusi ne plangeam noi de faculta...ca stam mult...ca unele cursuri sunt pierdere de timp...dar macar asta am facut atunci am citit...de fapt asta era treaba noastra sa citim si sa comentam...nu? cele mai tari examene erau alea ca la romana...cu un prof adevarat...cand discutam...despre ce citeam...:D Cadourile pe care le luam noi sunt carti...nu haine...sau alte chestii...sau problema mare e cand intram la humanitas ca am lua cam multe...:D Prietenii stiu de ce...cum fac eu printre carti...de fapt tu de-abia m-ai luat de la gaudeamus...sa nu mai zicem de fratii mai mici...care verifica bibliotecile altora...:D

Poate eu sunt pierduta in carti cum mi-au zis uneori anumite persoane...poate niciodata nu o sa traiesc cu adevarat cu picioarele pe pamant...nu o sa fiu ancorata in realitate...dar pana la urma de ce ar trebui sa fiu asa prinsa in realitate? daca ar fi mai multe lucruri bune...dar....

E bine ca tu ma accepti asa...:D

...

"People talking without speaking..."

Some Hearts are Diamonds

Open your heart to all
of those years

Baby
you look through a rainbow of tears.
You watched your dreams
all fadin' away

This time you're right
oh
you make my day.
Years may come
years may go
But I still love you and I
want you to know:

Some hearts are diamonds
some hearts are stone

Some days you're tired
of being alone.
Some hearts are diamonds
some hearts are stone


It takes two lovers to be as one.

Illusions of love
they'll come and they'll go

Trust in your heart
maybe your love will grow.
Your silent tears they're
so full of pride

Baby
I know that you can't run and hide.
You need love like I do

I hope you want me like I
know I want you.

Some hearts are diamonds
some hearts are stone
. . .
Some hearts are diamonds
some hearts are stone -
Some hearts are diamonds
some hearts are stone

Some days you're tired
of being alone
Chris Norman

Din miez de noapte....

Ne spunea un seminarist la faculta...ca daca vrei sa fii prof...stii la ce te astepti...vei avea un peugeot galben cu numarul 30...un salariu "nemaipomenit" si mult de lupta cu tot felul de chestii...de la mentalitati pana la chestii materiale...Si tot ce a spus el s-a adeverit...si totusi parca greutatile astea au si o parte buna...de fapt mai multe...e bine ca inca mai vad partea buna...
Luni am avut o zi grea...am vazut doi oameni...unul mare si unul mic...care incercau sa razbata printre ceilalti...si tristetea lor parca era asa puternica in ciuda...zgomotului si bucuriei celorlalti...si eu a trebuit sa/i las acolo in hol si sa-mi vad de grupele mele...de predat...sa continui...la inceput as fi vrut sa ies...si sa le mai spun inca o data mamicii si surioarei baietelului disparut ca sunt acolo, ca as vrea sa le ajut, ca le inteleg durerea, ca sunt alaturi de ele, dar nu am putut, oricum sunt vorbe goale...asa ca am intrat in clasa si am inceput cu cei de cl 2...tot ei ma fac sa vad ca totusi vine primavara...fie cu zambetele lor, cu intrebarile de genul " mai primim actibilduri, azi doamna?", fie cu vestile lor mici sau mari..:D dupa posibilitati...

Vine primavara...

De-abia astept sa-mi vad zapacitii incantati. Tot ei aduc primavara de fapt, chiar si cand sunt nameti peste nameti...:D

...

Intr-un eseu al unui copil in jur de 11-12 ani, eseu care participa la un anume concurs...am citit:

"Poate ca frumusetea acestui lumi este falsa, poate e un machiaj strident pe fata unui clown trist. Nu stiu..."

Nu ma simt rau...mi-e bine...eu sunt linistita...ai mei sunt bine...omuletul meu este langa mine..Doamne ajuta sa fie bine in continuare...dar uneori...numai uneori ma gandesc ca pentru cativa oameni viata nu poate continua fiindca nu vad decat machiajul acela fals al lumii...fiindca si-au pierdut o parte din ei...si ma simt vinovata ca uit ce e in sufletul lor acum, in momentele astea...

Ganduri...

Nu am scris luna asta mult...multe concursuri...multe chestii de organizat si de aranjat...am lucrat mult si am simtit ca lucrez si pentru altii...care nu misca un degetel...dar au pretentii apoi. M-a suparat si iarna asta cu zapada multa si flescaiala de acum...Fata de cum eram anul trecut pe vremea asta, stau mult mai bine, am treaba, dar nu examene sau inspectii...Oricum le fac cu drag...macar atunci cand creez teme de eseuri...si-i pun pe altii sa comenteze citate care mi-au placut si-mi plac...sa vad cum gandesc copiii...m-am suparat ca nu pot sa merg sa te vad...ne-am si carait de cateva ori...am si facut o expeditie impreuna in Bucurestiul inzapezit:D
Dar toate supararile mele sunt unele mici in comparatie cu ale altora...si Carpe diem ala asa de cliseizat...parca revine in mintea mea de miercuri in continuu...Trebuia sa fie o zi obisnuita miercuri...cursuri cu omuletii mei...gimnaziu, liceu si-n final gradinita...dar nu a fost...lipsea un baietel...care sa-mi spuna...gata am terminat...ce mai lucrez...si-mi vin in minte scene din orele cu ei...scene cu baietelul acesta...cum nu conta ca era a 7...voia si el felicitare de Halloween, din aia simpla de la cl 1...sau voia si el sa asculte Goldilocks and the Three Bears...chiar daca nu era pentru el...el era avansat....sau cat de incantat a fost cand le-am adus materialele despre Chinese zodiac...si venea dupa mine sa-i spun despre ce era el...imi vine in minte zambetul lui...cand unu de-a 11 era mirat de ce el face teste de a 8 si nu de a 7...deci era bun...sau cum ii ceream sa-si faca un portofoliu...sa-si puna toate foile lucrate, fisele undeva intr-un dosar si el le pastra in coperta caietului...imi aduc aminte si acum...ca acum cateva saptamani i-am dat niste teste de facut acasa...si trebuia sa mi le aduca sa le corectez...si nu o sa mi le mai aduca niciodata...de fapt...nu o sa mai vina el niciodata...si nici eu nu mai pot sa-i spun surioarei lui de cl 2 ca sa vezi ce a mai facut daniel...si ea sa-mi zambeasca...asa e fratiorul meu mai mare mai zapacit...nu va veni nici macar sa-si ia surioara s-o duca la un cerc...si apoi s-o ia de la engleza ca trebuie sa mearga cu ea la dentist...si nici mama lor...nu o sa-i mai astepte in fata palatului, zambitoare...

Nu-i placea sa faca compuneri si eu il tot bateam la cap...sa scrie cate una...sa mai faca exercitiu, sa fie si mai bun...cine si-ar fi inchipuit ca in doua saptamani, va disparea de tot? Ca in urma lui o sa ramana o poza pe un geam....un filmulet si multe amintiri in ai lui...
Imi spunea cineva ieri ca nu-i place sa vorbeasca despre morti...si m-a uimit...ca el pentru mine era viu...copilul asta era viu...chiar daca murise cu o zi in urma...si acum e viu...e viu in mine...De ce simt nevoia sa scriu despre el? sa povestesc despre el? fiindca parca asa traiesc intr-o lume in care el se va intoarce...se va face mare...va da la liceu...va face o faculta...si intr-o zi ma va vedea pe strada si-mi va spune si el ce faceti doamna? mai ma stiti? sunt daniel...v-am fost elev...Dar nu traim in lumea asta... traim in alta...

...

"What can you say about a twenty-five-year-old girl who died? That she was beautiful and brilliant? That she loved Mozart and Bach, the Beatles, and me."
Si aici era doar un film...