ganduri...

Ascultam intr-una din zilele astea un post de radio...si acolo se vorbea despre un concurs...sa povestim despre Craciun si sarbatori...ce amintiri avem despre ele...cum erau cand eram mici...M-a pus pe ganduri "task-ul":D
Cum era atunci? Luna decembrie era plina de daruri si de bucurii...De Mos Nicolaie, imi insiruiam langa usa, tot ce gaseam ca incaltari: ghete, cizmulite, papuci, sosoni, ciorapei...Ca Mosu sa puna in toate:D, sa nu scape vreuna...Iar de Craciun....ooooo...nu faceam noi bradul...ni-l aducea Mos Craciun, gata impodobit...ne culcam seara si dimineata ne trezeam cu bradutul frumos gatit...Complicat pentru tata ca se chinuia pe intuneric...sa-l impodobeasca:D Intr-un an m-am trezit si l-am surprins impodobindu-l....Scuza: E Mosul ocupat tare si i l-a dat lui sa-l ajute...Si dimineata veselie mare pe mine si frate-miu...printre cadouri, jocuri si carti.
Acum doi ani, la scoala, am avut la clasa a IV-a un joc: exista sau nu Mos Craciun? Si copiii mei m-au "socat"...mai multi de jumatate...ziceau ca nu...Mosu e de fapt mama sau tata...Dar erau si cativa care sustineau ca trebuie sa credem in Mos Craciun...o fetita a spus ceva tare frumos: asa cum credem in zane si feti-frumosi, basme si povesti, asa trebuie sa credem si-n el, in Mosu...sa stim ca exista in noi...in copiii din noi, in visele si visarile noastre...