Nu am scris luna asta mult...multe concursuri...multe chestii de organizat si de aranjat...am lucrat mult si am simtit ca lucrez si pentru altii...care nu misca un degetel...dar au pretentii apoi. M-a suparat si iarna asta cu zapada multa si flescaiala de acum...Fata de cum eram anul trecut pe vremea asta, stau mult mai bine, am treaba, dar nu examene sau inspectii...Oricum le fac cu drag...macar atunci cand creez teme de eseuri...si-i pun pe altii sa comenteze citate care mi-au placut si-mi plac...sa vad cum gandesc copiii...m-am suparat ca nu pot sa merg sa te vad...ne-am si carait de cateva ori...am si facut o expeditie impreuna in Bucurestiul inzapezit:D
Dar toate supararile mele sunt unele mici in comparatie cu ale altora...si Carpe diem ala asa de cliseizat...parca revine in mintea mea de miercuri in continuu...Trebuia sa fie o zi obisnuita miercuri...cursuri cu omuletii mei...gimnaziu, liceu si-n final gradinita...dar nu a fost...lipsea un baietel...care sa-mi spuna...gata am terminat...ce mai lucrez...si-mi vin in minte scene din orele cu ei...scene cu baietelul acesta...cum nu conta ca era a 7...voia si el felicitare de Halloween, din aia simpla de la cl 1...sau voia si el sa asculte Goldilocks and the Three Bears...chiar daca nu era pentru el...el era avansat....sau cat de incantat a fost cand le-am adus materialele despre Chinese zodiac...si venea dupa mine sa-i spun despre ce era el...imi vine in minte zambetul lui...cand unu de-a 11 era mirat de ce el face teste de a 8 si nu de a 7...deci era bun...sau cum ii ceream sa-si faca un portofoliu...sa-si puna toate foile lucrate, fisele undeva intr-un dosar si el le pastra in coperta caietului...imi aduc aminte si acum...ca acum cateva saptamani i-am dat niste teste de facut acasa...si trebuia sa mi le aduca sa le corectez...si nu o sa mi le mai aduca niciodata...de fapt...nu o sa mai vina el niciodata...si nici eu nu mai pot sa-i spun surioarei lui de cl 2 ca sa vezi ce a mai facut daniel...si ea sa-mi zambeasca...asa e fratiorul meu mai mare mai zapacit...nu va veni nici macar sa-si ia surioara s-o duca la un cerc...si apoi s-o ia de la engleza ca trebuie sa mearga cu ea la dentist...si nici mama lor...nu o sa-i mai astepte in fata palatului, zambitoare...
Nu-i placea sa faca compuneri si eu il tot bateam la cap...sa scrie cate una...sa mai faca exercitiu, sa fie si mai bun...cine si-ar fi inchipuit ca in doua saptamani, va disparea de tot? Ca in urma lui o sa ramana o poza pe un geam....un filmulet si multe amintiri in ai lui...
Imi spunea cineva ieri ca nu-i place sa vorbeasca despre morti...si m-a uimit...ca el pentru mine era viu...copilul asta era viu...chiar daca murise cu o zi in urma...si acum e viu...e viu in mine...De ce simt nevoia sa scriu despre el? sa povestesc despre el? fiindca parca asa traiesc intr-o lume in care el se va intoarce...se va face mare...va da la liceu...va face o faculta...si intr-o zi ma va vedea pe strada si-mi va spune si el ce faceti doamna? mai ma stiti? sunt daniel...v-am fost elev...Dar nu traim in lumea asta... traim in alta...
Dar toate supararile mele sunt unele mici in comparatie cu ale altora...si Carpe diem ala asa de cliseizat...parca revine in mintea mea de miercuri in continuu...Trebuia sa fie o zi obisnuita miercuri...cursuri cu omuletii mei...gimnaziu, liceu si-n final gradinita...dar nu a fost...lipsea un baietel...care sa-mi spuna...gata am terminat...ce mai lucrez...si-mi vin in minte scene din orele cu ei...scene cu baietelul acesta...cum nu conta ca era a 7...voia si el felicitare de Halloween, din aia simpla de la cl 1...sau voia si el sa asculte Goldilocks and the Three Bears...chiar daca nu era pentru el...el era avansat....sau cat de incantat a fost cand le-am adus materialele despre Chinese zodiac...si venea dupa mine sa-i spun despre ce era el...imi vine in minte zambetul lui...cand unu de-a 11 era mirat de ce el face teste de a 8 si nu de a 7...deci era bun...sau cum ii ceream sa-si faca un portofoliu...sa-si puna toate foile lucrate, fisele undeva intr-un dosar si el le pastra in coperta caietului...imi aduc aminte si acum...ca acum cateva saptamani i-am dat niste teste de facut acasa...si trebuia sa mi le aduca sa le corectez...si nu o sa mi le mai aduca niciodata...de fapt...nu o sa mai vina el niciodata...si nici eu nu mai pot sa-i spun surioarei lui de cl 2 ca sa vezi ce a mai facut daniel...si ea sa-mi zambeasca...asa e fratiorul meu mai mare mai zapacit...nu va veni nici macar sa-si ia surioara s-o duca la un cerc...si apoi s-o ia de la engleza ca trebuie sa mearga cu ea la dentist...si nici mama lor...nu o sa-i mai astepte in fata palatului, zambitoare...
Nu-i placea sa faca compuneri si eu il tot bateam la cap...sa scrie cate una...sa mai faca exercitiu, sa fie si mai bun...cine si-ar fi inchipuit ca in doua saptamani, va disparea de tot? Ca in urma lui o sa ramana o poza pe un geam....un filmulet si multe amintiri in ai lui...
Imi spunea cineva ieri ca nu-i place sa vorbeasca despre morti...si m-a uimit...ca el pentru mine era viu...copilul asta era viu...chiar daca murise cu o zi in urma...si acum e viu...e viu in mine...De ce simt nevoia sa scriu despre el? sa povestesc despre el? fiindca parca asa traiesc intr-o lume in care el se va intoarce...se va face mare...va da la liceu...va face o faculta...si intr-o zi ma va vedea pe strada si-mi va spune si el ce faceti doamna? mai ma stiti? sunt daniel...v-am fost elev...Dar nu traim in lumea asta... traim in alta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu