oameni...

" In jurul meu erau padurici de maslini si vii, culesul nu incepuse inca, strugurii atarnau grei pana la pamant. Mirosea a frunze de smochin. O batrana care venea spre mine s-a oprit, a luat cateva frunze de smochin care acopereau un cos pe care il tinea pe brat, a scos doua smochine si mi le-a dat.
-Ma cunosti, matusico?am intrebat-o.
Ea m-a privit mirata:
-Nu, fiule, de ce trebuie sa te cunosc ca sa-ti dau ceva? Esti un om. Si eu la fel, nu-i destul?" (Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco)