Cateodata nu ne dam seama cum trece timpul ...poate doar cand stai intr-un loc, cunoscut asa de bine altadata, dar acum te simti strain de el...Si te gandesti: acolo am facut poze cocotati, acolo ma astepta mama sa ma duca acasa, dincolo am facut sportul de atatea ori, ba chiar am primit si o minge in capatana:D(poate de acolo mi se trage tacaneala). Si din curte intru in cladire. Si un culoar care parea atunci atat de mare...cand faceam de serviciu pe acolo...acum era asa de mic...Si mai era si Doamna pe atunci...acum eu sunt Doamna...
Am pierdut copilul acela din mine, de atunci? Cred ca nu. Altfel n-as fi reactionat asa, probabil! Pana la urma este o scoala ca oricare alta, cu multe fite in ziua de azi...Dar este totusi scoala mea...nu ca am predat acolo, sau ca o sa predau, nu ca am prieteni acolo, ci doar fiindca acolo am crescut...de acolo am amintirile mele de copil timid, retras, visurile mele, tot ce-i legat de copilarie.
Ma uitam dupa profii mei de altadata...cativa au mai ramas...cum e profa de romana, cea care m-a facut sa fiu buna la ceva, cu adevarat buna, si nu un copil speriat de toti si de toate, cea care a avut incredere in mine...
Incepe alta faza...eu sa am incredere in altii mici, sa-i ajut sa fie ei...Sper sa ma descurc si sa raman tot copilul de acum ceva timp....:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu